vineri, 29 mai 2009

Viata mai presus de toate!!!

Daca pana sapatamana trecuta nu stiam ce inseamna sa apreciezi viata am invatat ca toate sunt trecatoare in viata dar cel mai important e sa ai sanatate. Odata cu anumite intamplari mai fericite sau nu din viata iti dai seama ce mult inseamna si o secunda sau mai bine zis deschizi ochii si vezi mai departe de problemele cotidiene. Vezi cat de multa bucurie pot sa iti dea un tril de pasarele, o plimbare prin parc prin minunata mireasma a teiului, un rasarit de soare vazut dupa o noapte de insomnie care iti insenineaza ziua ce vine.
Oare de ce suntem atat de rai si de inumani si pana nu ne dam seama ca viata noastra atarna de o secunda nu stim sa o pretuim? Azi poate mai mult ca niciodata am invatat ce mult conteaza sa ai parte de o vorba buna si de un suflet care sa il simti alaturi de al tau si de asemenea mi-am dat seama ca atunci cand ai nevoie de anumite persoane care spun ca iti sunt aproape sufletului tau te dau la o parte si nu te intreaba nici cum te simti. E greu sa iti reprimi anumite sentimente si sa o iei pentru a mia oara de la capat si sa zici ca totul va fi bine fara a avea aceasta certitudine.
De la o banala stare de rau poti afla ca viata ta e mai mult decat in pericol si prima etapa e autocompatimirea iar apoi cu trecerea zilelelor de neliniste si de incertitudine pana la aflarea unui verdict medical incepi sa iti doresti sa faci cat mai multe si sa iti traiesti viata ce crezi ca ti-a mai ramas cat mai frumos posibil. Starea de ameteala si lesin te mai trezesc din cand in cand la realitate si iti arata ca nu poti face absolut tot ce ti-ai dori dar cu toate astea incerci sa iti pastrezi optimismul si incerci sa iti faci asteptarea cat mai placuta.....zilele trec...primele vesti bune apar si parca in loc de mica raza ce o reprezinta zici ca a intrat tot soarele in viata ta....una din analize are raspuns negativ ceea ce te face si mai increzator si iti mai da puteri...un singur pas si primejdia a trecut...deacum ramane o singura lupta titanica.....efort, tratament si vointa!
Pretuiti-va viata mai presus de orice!!!

duminică, 4 ianuarie 2009

Niciodata nu e prea tarziu....

De curand m-am reintalnit cu o buna prietena. Imi cerea insistent sa ne vedem, avea nevoie de o mana de ajutor, de cineva care s-o asculte, de cineva care sa inteleaga prin ceea ce trece, de cineva care sa-i fie aproape. Asta am facut dintotdeauna: am fost un bun sfatuitor, chiar daca persoana respectiva nu merita acest lucru. Nu pot sta cu mainele incrucisate privind la suferinta unui om, pur si simplu trebuie sa fac ceva. In ultima vreme am vazut destule. Nimic nu ma mai mira, nimic nu ma mai surprinde...

As vrea pentru o clipa sa fiu si eu egoista, as vrea ca toata lumea sa se invarta in jurul meu si mie sa nu-mi pese de nimeni. Numai eu sa contez si mie sa imi fie bine. Revenind la prietena de care spuneam... aceasta marturisea cu sufletul zdrobit cat ii este de greu sa-si vada viata fara omul alaturi de care a fost timp de sase ani de zile. Sa iubesti o persoana, sa te dedici ei, sa-i fi alaturi in momentele grele, sa treci cu privirea cand greseste, sa respecti mai toate regulile dintr-o relatie si ele sa nu mai conteze... Nimic sa nu mai conteze...

Sentimentele au trecut pe locul doi. Sigur o sa va intrebati: dar ce a fost atat de important incat sa se sacrifice o iubire? Ei bine, banii... intotdeauna este vorba de bani, nu? Privind in ochii prietenei mele mi-am dat seama ca este o fiinta puternica, capabila sa puna punct unei relatii in care sentimentele ei aveau prea putina importanta. Am vazut in ea o persoana capabila sa ia viata de la capat. Poate ca totusi ceea ce i se intampla nu era decat o amagire... Cum altfel poti sacrifica o iubire care a durat atatia ani pentru ceva material?

Eu cred ca daca exista iubire, toate celelalte lucruri pot veni cu timpul. Noi, oamenii, suntem insa niste orbi care vad doar aspectele care pe moment nu ne dau pace. In naivitate noastra, subjugam suflete suferintei. Intotdeauna se gaseste altceva care sa conteze mai mult decat sufletele. Si cu tot respectul, dar asta nu se poate numi dragoste. In ziua de azi se minte atat de frumos, incat am inceput sa cred ca nu mai exista oameni pentru care sinceritatea sa fi fost prezenta la nastere. Iar daca nu te nasti cu ea, atunci nici nu o poti cumpara. Incurajand-o pe prietena mea am preluat cumva suferinta ei, o imbarbatam, dar in mine focul dadea sa se stinga…

Stergandu-i ei lacrimile de pe obraz, spunandu-i ca norocul o sa vina si la ea, vroiam de fapt sa-mi alin sufletul. Multe coincidente m-au pus pe ganduri si am ajuns la concluzia ca nimic nu-i intamplator pe lume. As vrea ca visurile mele sa nu ramana scrum si sa prinda aripi, as vrea, fie si pentru un scurt timp, ca viata mea sa creioneze in roz. As vrea sa nu vad decorurile gri din viata mea.

Am sufletul tanar, insa nelinistea ce m-a coplesit in ultima vreme imi arata ca este posibil ca visurile mele sa se fi ratacit pe drum. Este posibil sa nu mai ajunga si la mine. Si am obosit rau sa caut fericirea. Am ajuns sa cred ca in viata nu poti fi fericit de mai multe ori. Fericirea ti se da o data si apoi ti se ia. Daca fericirea exista, sunt sigura ca a mea e bine ascunsa. Si chiar daca as pleca intr-o expeditie sa o gasesc, tot nu mi s-ar arata.

Devine tot mai greu in ziua de azi sa gasesti o persoana care sa ajunga sa te inteleaga din priviri, o persoana care sa stie cand ai nevoie de ceva si care sa intuiasca cand un lucru nu-ti da pace. E greu sa gasesti pe cineva care sa stie ce te macina, care sa simta ca ai nevoie de o imbratisare, pe cineva care sa faca multe lucruri pentru tine si sa le faca fara sa-i spui tu ca trebuie sa le faca.

Mi-a placut intotdeauna sa cred ca visurile pot sa transceada granitele irealului si ca pot deveni reale. Naiva conceptie, nu? Daca visezi cam mult exista riscul sa te lovesti de realitatea crunta si sa vezi in ultimul moment cum oamenii la care tineai te injunghie pe la spate. Iar tu din prea multa generozitate, sa incerci sa treci cu privirea si sa mergi mai departe. Am pierdut atatea prietenii frumoase incat am ajuns sa spun ca, in afara minciunii, omul nu mai stie si altceva. De multe ori cand imi era greu mi s-a aruncat un cutit in spate. Pe oameni nu-i interseaza daca sufletul tau plange...

Daca ai prieteni de suflet, atunci tine-i aproape. Ei nu-ti vor face rau niciodata. In ceea ce priveste implinirea sentimentala, fiecare dintre noi este dator sa o caute pe cont propriu. Va trebui insa sa treaca mult timp pana cand destinul tau sa se intretaie cu destinul unei alte persoane. Pana in momentul in care doua inimi sa bata impreuna si sa fie precum focul si aerul este cale lunga. Mi-ar placea sa ma trezesc din aceasta visare si sa stiu ca atunci cand o sa ma trezesc realitatea nu o sa ma loveasca iarasi. Nu mai vreau inca o rana pe suflet, sunt satula de gustul de amar. Dar, de data aceasta ceva e diferit… Nu stiu cum sa explic, dar o stiu...

Intotdeauna conteaza sentimentele si la ce intensitate se traieste fiecare secunda. Detalii precum banii, prietenii, etc nu trebuie sa fie puse pe primul loc, caci se va gresi din start. Eu cred cu tarie in visul meu. Il strang la piept sa creasca, il hranesc cu sentimentele mele si stiu ca totul o sa fie bine. Speranta mea nu ma va parasi, sunt sigura de asta.

joi, 11 decembrie 2008

Fericirea e un mod de a trai........

Poate multa lume se va intreba de ce acest titlu!?

Am ales acest titlu deoarece sunt vorbele pline inteles si continut ale unei fiinte care mai avea multe de dat omenirii dar care din pacate nu se mai afla printre noi....Anca Parghel....intradevar o mare doamna a muzicii Romanesti.
Am ramas profund impresionata de puterea de a lupta si setea de viata pe care a avut-o femeia asta pana la ultima clipa din viata ei.
Si cum spunea ea intr-o emisiune, ca sa fim fericiti nu trebuie sa avem dovezi marete ci doar sa traim fericiti si sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii ca si cum ar fi ultima, ca si cum am fi in fata sfarsitului si ti se mai ofera o zi in care sa traiesti liber fara inhibitii si prejudecati si fara regulile absurde uneori a societatii in care traim.
Poate nu stim sa ne bucuram de aceasta fericire ce ar trebui sa vina din noi doar pt ca suntem preocupati sa parem ceea ce nu suntem in ochii altora sau sa tinem condica diverselor persoane si sa stim si de cate ori a fost sa isi cumpere mancare la animale sau paine...oare nu suntem noi prea rai si prea meschini uneori pt a fi fericiti si oare nu ne meritam noi uneori soarta?!
Daca macar acum in preajma sarbatorilor, fiecare din noi ar sta sa isi analizeze faptele si sa incercam sa fim mai buni...da ce e drept cu o floare nu se face primavara dar cu mai multe flori laolata putem face buchetul vietii!!!!!!
Traiti-va viata fara sa va pese ce gandeste cel din dreapta sau din stanga cum stiti mai frumos si bucurativa de tot ce va inconjoara ca si cum ar fi ultima data cand ajungeti intr-un loc sau vedeti o persoana sau pur si simplu priviti o floare sau o frunza cum cade sau cum rasare soarele si cum apune....de apsolut tot!!!!!!

joi, 29 mai 2008

alegerile

oare daca ne sufoca cu atatea pancarde si fluturasi si afise cred ca o sa ne faca sa ii votam?
oare nu se gandesc ca sufocand alegatorii nu fac alceva decat sa ne enerveze si sa ne scarbeasca?
Nichita profita de banii publici pentru propria propaganda cand exista lucruri mai importante de facut cum ar fi sa nu pierdem aeroportul. Pt cei ce nu stiu din 3 aeroporturi in moldova trebuie sa ramana doar unul si acela va fi cel de la Bacau.Degeaba se zice ca suntem o capitala daca toate sediile si regionalele sunt la Bacau. Multi zic pt ce are nevoie Iasul de aeroport?
Simplu pt ca e o pista de dezvoltare deoarece era un proiect important pt dezvoltarea economica datorita zonei cargo care urma sa se faca si marirea numarului de curse si atragerea catre iasi a multor investitii deoarece se faciliza importul si exportul.Dar pe nechita nu il intereseaza alceva decat sa puna pancarde pe fiecare strada care o asfalteaza din cartierul aviatiei ca el a asfaltat-o ca si cum ar pune asfaltul din banii lui nu din banii prostilor care l-au votat cu 4 ani in urma.
Sunt foarte indignata de modul in care se face sau mai bine zis nu se face nimic in orasul asta care ar putea fi un paradis verde si fara prea multe eforturi!!!!!!!!!